vand vise

vand vise. am o taraba frumos ornata, asortata in culorile tuturor dorintelor pe care le-am zamislit, chiar si ale celor pe care le-am uitat odata cu trecerea timpului.
mi-am asezat taraba in mijlocul sufletului si imi strig marfa. ma ademenesc sa vad ce vise noi mai sunt, ce dorinte noi au mai prins contur, sa aleg in ce ma voi invalui in fiecare noua zi. as vrea sa pot sa ma laud ca ii cercetez marfa in fiecare zi. dar nu e asa.
duc cu mine regretul zilelor in care nu trec pe la taraba de vise. stiu ca sunt unele sunt acolo doar pentru o zi, ca daca nu le descopar bogatia atunci, ele se intorc de unde au venit si ma urmareste regretul celor irosite.
visele noi imi sunt la fel de dragi ca si cele pe care le tin insiruite de ani de zile. fiecare dintre ele are nevoie de aceeasi grija sa creasca si sa isi urmeze destinul. multe dintre destinele lor ar fi putut fi altele. multe dintre ele inca nu si-au gasit implinirea, caci visele sunt tot acolo, pe taraba, chiar daca eu le-am descoperit deja sau nu.
as putea sa vand vise si altora. sa vand povesti despre o viata imaginata oamenilor pe langa care trec zi de zi. sau caselor in fata carora ma opresc sa le ascult istoria familiilor gazduite intre pereti, a viselor pastrate cu sfintenie.
imi place taraba mea de vise. si imi place sa aduc mereu marfa proaspata. cine stie ce chilipir se va transforma intr-o zi in implinirea unei vieti?