liber de la mine

stau fata in fata cu mine si imaginea ce se holbeaza fara sa clipeasca, identica pentru ochi, diferita pentru simturi.
oriunde as intoarce privirea aceeasi imagine, de care nu reusesc sa scap, aceeasi reflexie de la care trebuie sa iau o pauza, alte cadre, mereu altele, prea multe.
o pauza de la mine. sa pun biletel in usa cu "plecat pe perioada nedeterminata" si sa uit in spatele usii toata viata mea de zi cu zi, toate incrancenarile zilnice care imi tulbura adancurile.
cotidianul a reusit sa mi se strecoare prea mult pe sub piele, becurile de avarie palpaie tacut, se face fata cu greu, cu ultimele eforturi, bucatilor de concret ce rup, pe alocuri fara mila, invelisul determinate sa invadeze tot.
ii pun pavaza cuvinte, ii pun pavaza crezul ca lumea asa cum o vedem fiecare dintre noi, inlantuita intre ore, invartindu-se in jurul unui loc de munca si a unei farame de timp liber, este cea adevarata.
eu sunt cea care a declarat ca mereu ai posibilitatea unei alegeri (mereu cand folosesc sau aud cuvantul posibilitate imi vine in minte "posibilitatea unei insule" despre care am citit cate ceva dar nu am apucat sa o citesc, asa ca aleg eu intelesurile sintagmei - e in aceeasi zona cu banca lui Iona din mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii). nu intotdeauna stii insa ce sa alegi. iar stationarea in intersectii este mereu periculoasa.
pana aflu raspuns, agat anuntul "lipsesc 10 minute" si ma feresc din mijlocul intersectiei.(da, da, e anuntul pe care il pun doamnele ce vand bilete de autobuz in geam, pentru ca nimeni nu poate spune cand incep sa se numere cele 10 minute).