a doua pagina

uneori simt ca ma invart in cerc... ca nu reusesc sa trec de prima pagina a povestilor, dar nu a celor pe care le scriu, ci mai mult ale celor pe care vreau sa le traiesc. de fapt de prima pagina a tuturor lucrurilor. incep cu entuziasm, tremur de nerabdare, inchid ochii si vibrez imaginandu-mi toata implinirea pe care o voi simti atunci cand voi termina de scris o carte, cand fotografiile mele vor spune lumii povesti, cand voi avea facut jurnalul de calatorie, cu toate nimicurile prinse intre pagini sa imi aminteasca de drumul parcurs.
cand sunt gata sa intorc fila, sa trec de partea de inceput, sa incep sa traiesc visul... ceva se frange. incerc sa imi dau seama daca este teama, teama de esecul ce ma pandeste, teama de a nu stii cu ce voi umple a doua fila, teama de a nu fi visat prea mult... incerc sa ma reintorc, sa reiau firul, sa gasesc acel loc in care puntea e fragila si reusesc sa trec de el.
vad drumul, il vad de fiecare data, il pot parcurge cu ochii inchisi. cand ma poticnesc? in ce ma poticnesc?
stiu ca tot ce trebuie este sa reusesc o data, o singura data, sa intorc fila, sa completez primul rand de pe cea de-a doua pagina, apoi totul va veni de la sine.