printre povesti

imi place pasajul ce leaga cele doua magistrale de la statia de metrou Unirii. as vrea sa ma opresc intr-o zi undeva la mijloc si sa imi umplu ochii cu toti acei oameni ce isi lasa cele cateva secunde de poveste intr-un culoar aproape renovat.
in mers reusesc sa prind cateva bucati de poveste, vin intotdeauna spre mine fara sa le caut. doua chipuri intoarse unul spre celalalt, imbujorate de bucuria dialogului, degetele care se ating si apoi tresar. pasii grabiti incaltati in cizme ingrijite de lac, imbujorarea furiei, alti pasi ce se incapataneaza sa o urmareasca, mana care o prinde in incercarea de a o opri, graba ei de a pune distanta intre ei, insistentele lui.
multe dintre povestile pe langa care trecem sunt absolut...banale, e prima tentatie sa spun, dar nu e cel mai potrivit. multe dintre aceste povesti nu sunt mereu imbracate in haina extraordinarului. dar imbinarea dintre ele, impletitura atat de fina, de deasa, dintre toate aceste povesti, este una dintre cele mai incredibile fete ale vietii.