ronglish

am zile in care imi este foarte greu sa fac cinste limbii romane. dintr-un cuvant imprumutat din engleza in altul, am ajuns sa dau drept de cetatenie prea multor cuvinte imprumutate. si ca in povestea femeii care s-a apucat de mestecat guma ca sa se lase de fumat si apoi s-a apucat de fumat ca sa se lase de mestecat guma, in ultimele zile am ajuns sa caut echivalentele in franceza ca sa ma dezvat de cuvintele in engleza.
sindromul este foarte larg raspandit, stiu. ironia este ca atunci cand ii aud pe altii vorbind in englezo-romana ma zgarie pe urechi si le-as spune: "dar limbar romana nu va mai place? sau au intrat si cuvintele in greva?". dar nu pot, nu atata vreme cat amuzant este funny si obligatoriu e mandatoriu si lista poate continua mult si bine fara probleme.
uneori imi gasesc si justificari: "daca nu vorbesc engleza o sa uit (si asa uit atat de multe). chiar, as putea incepe sa imi exersez astfel si franceza, si spaniola". cum de nu mi se strange stomacul de teama ca o sa uit limba romana? ca se va asterne strat gros de praf peste sensurile ei surprinzatoare si ca atunci cand ma astept mai putin cuvintele nu or sa se mai poata ridica din uitare?