un cuvant

exista oare un singur cuvant, unul singur, care sa imi fie inceput, miez si sfarsit? un singur cuvant in care sa adun sensuri, ganduri, vise, credinte si atunci cand il rostesc sa stiu ca in el sunt eu toata?
daca ar fi sa folosesti un singur cuvant pentru a te descrie, care ar fi acela? daca ar fi sa iti poti crea din toate cele cate esti un singur cuvant, care ar fi acela? greu de imaginat acest proces al facerii unui singur cuvant. si totusi exista cineva in care s-au aflat la un moment dat radacinile oricarui cuvant de pe planeta asta, iar mie a gasi un singur cuvant imi pare imposibil.
nu exista strazi, nu exista blocuri, nu exista aglomeratie si claxoane. ma reped prin viata, ma reped prin valuri de trairi ce vin si trec, lumea habar nu are. imi caut cuvantul, imi caut clipa, imi caut locul printre cele ce sunt cu adevarat, dincolo de strazi, dincolo de blocuri, dincolo de aglomeratia metroului.
imi caut eliberarea dincolo de ele, dincolo de mine, cea ce se trezeste cand suna ceasul, care calca asfaltul, care duce dupa ea aproape in fiecare zi aparatul foto sa prinda "acum"-ul fiecarui moment.
imi caut definitia si in ea cuvantul si cer iertare fiecarui acum de care uit si fiecarei litere pe care nu stiu sa o reinventez