nu mai am decat un singur sertar

lucrurile care dor, consecintele pe care refuzam sa le privim in ochi, amintirile care nu ne dau pace... toate sunt mult mai usor de inchis in diverse sertare, pe care sa avem grija sa le ferecam bine, aruncand cheia pentru a ne asigura ca nu va mai fi nevoie sa le deschidem si sa le infruntam continutul.
departe de ochii nostri, toate cele ascunse cu grija se transforma fara sa ne dea de stire, inghioldesc peretii sertarelor in care au fost surghiunite pana cand ele devin prea stramte, incuietorile cedeaza si intreg continutul ti se revarsa in fata.
refuz sa mai am sertare ferecate pentru fiecare amintire pe care nu vreau sa o infrunt, pentru fiecare gand care ma deranjeaza. nu le mai ascund de mine, nu ma mai ascund de mine. le bag pe toate in acelasi mare sertar in care le tin pe toate: calitati si defecte, lucruri cu care ma mandresc si de care imi e rusine, amintiri dragi si amintiri ce ar trebui date uitarii. si umblu prin viata cu tot sertarul la vedere. asa pot sa scot la aerisit sau sa dau la curatat tot ceea ce devine deranjant, tot ceea ce ameninta sa ma ia prin surprindere prin transformari pe care altfel nu le-as fi vazut din timp.